Cine a fost în realitate, dama cu camelii

              
 Cine a fost, în realitate, dama cu camelii.
Celebra curtezană a inspirat operele a doi titani  ai literaturii şi ai muziciiMarie
  DuplessisPovestea de
  dragoste dintre Marie Duplessis, o curtezană din Parisul
  secolului al XIX-lea, şi Alexandre Dumas fiul l-a inspirat
  pe acesta să scrie celebrul roman „Dama cu
  camelii". 
"Dama cu camelii"
  este titlul unui roman de mare succes scris de Alexandre
  Dumas fiul, inspirat fiind de un episod din viaţa autorului
  şi anume dragostea pentru pentru Marie Duplessis. Aceasta a
  fost una dintre cele mai admirate curtezane ale timpului,
  după care tânjeau mulţi parizieni
  bogaţi.La vârsta de 20 de ani, Dumas
  merge la un spectacol de teatru şi, aşa cum îi era
  obiceiul, urmăreşte prin binoclul său femeile frumoase
  din sala, venite la spectacol cu bărbaţi în general mai
  în vârstă ca ele. Prin urmare, şi ele erau dornice spre
  a fi admirate de tineri chipeşi, fie ei săraci, precum era
  Dumas.În mod deosebit, scriitorului
  i-a atras atenţia această Marie Duplessis, pe care o
  descrie foarte frumos în cartea sa.„Era înaltă, foarte
  zveltă, avea părul negru şi un ten alb-rozaliu. Avea un
  cap mic şi ochii migdalaţi cu acea privire de porţelan
  precum cea a japonezelor. Dar în ei se citea o natură
  mândră şi dinamică… Semăna cu o figurină de
  Dresda".Întâlnirea dintre cei doi
  tineri a avut loc în toamna anului 1844, graţie unui
  prieten comun care se afla în acea seară la teatru şi
  care locuia în vecinătatea lui Marie. Acesta i-a invitat
  acasă iar primul dialog între ei este redat în carte,
  după ce Dumas a sesizat că frumoasa Marie avea o serioasă
  problemă de sănătate..„Sunteţi suferindă?" o
  întrebă tânărul. „Puţin, dar m-am obişnuit cu
  asta", răspunse frumoasa femeie. „Vă distrugeţi
  singură!" „De unde atâta afecţiune spontană? V-aţi
  îndrăgostit de mine?" întrebă ea, curioasă. Pentru
  că el ezita să răspundă, ea a insistat ca să audă
  mărturisirea, dar l-a şi avertizat în legătură cu două
  posibile consecinţe. „Ori vă voi refuza, iar atunci vă
  veţi simţi trădat, ori vă voi accepta, iar atunci veţi
  câştiga o iubită tristă, nevrotică, bolnavă şi
  melancolică, a cărei bucurie vi se va părea mai tristă
  decât durerea ei!"Marie, pe numele adevărat
  Alphonsine Plessis, era fiica unui fermier, iar ajunsă la
  Paris şi-a câştigat existenţa din croitorie. Frumuseţea
  ei a adus-o în situaţia de a fi plăcută de mulţi
  pretendenţi, primul dintre ei fiind un duce tânăr şi
  bogat. Avea doar 16 ani şi aproape în fiecare zi era
  prezentă la spectacole de teatru, de operă şi întâlniri
  mai mult sau mai puţin romantice pentru care era foarte
  bine recompensată.Curtezana minţea
  multDumas spune că se îmbrăca
  foarte frumos şi se înconjura de flori, preferând
  cameliile în locul trandafirilor, al căror miros o
  ameţea. Pe deasupra, curtezana era extrem de cultivată,
  citea mult şi cânta la pian, iar defectul pe care şi l-a
  recunoscut singură era că minţea cam mult. Tot ea se
  încuraja astfel: „minciunile albesc
  dinţii".În momentul în care l-a
  cunoscut pe scriitorul Alexandre Dumas, Marie era
  întreţinută de un conte bătrân, pe care, evident, îl
  minţea spunându-i că-şi petrece serile cu o
  prietenă.Relaţia lor de iubire a durat
  doar câteva luni, scriitorul fiind cel care a ales să se
  îndepărteze de frumoasa curtezană. Înglodat în datorii,
  acesta a ales să-i scrie o epistolă în care evocă
  motivele despărţirii.„Nu sunt nici suficient de
  bogat ca să te iubesc, nici destul de sărac ca sa fiu
  iubit de tine, aşa cum vrei tu… Eşti prea bună ca să
  nu înţelegi motivele acestei scrisori şi prea
  inteligentă ca să nu mă ierţi", scria Dumas în
  1845.Pentru Marie a urmat o nouă
  relaţie cu muzicianul Franz Liszt, apoi a acceptat cererea
  în căsătorie a contelui de Perregaux, mariaj care a durat
  foarte puţin. Suferea de tuberculoză şi nu mai făcea
  faţă datoriilor. Avea să moară pe 3 februarie 1847, la
  vârsta de doar 23 de ani. Sicriul ei, acoperit cu o
  mulţime de camelii, floarea ei preferată, a fost depus în
  cimitirul Montmartre.Dumas a aflat despre decesul
  celei care i-a provocat multe seri plăcute  la
  revenirea dintr-o călătorie lungă. A mers la casa ei unde
  se ţinea o licitaţie a bunurilor rămase de pe urma ei.
  Deşi şi-ar fi dorit să achiziţioneze cât mai multe
  obiecte care i-au aparţinut, scriitorul şi-a permis doar
  un lanţ de aur pe care Marie îl purta frecvent la
  gât.La scurt timp, Dumas a decis
  să recitească toate scrisorile primite de la Marie şi a
  început să scrie romanul celebru care avea să-l scoată
  în anul 1848 din umbra faimosului său tată. Patru ani mai
  târziu, romanul a fost dramatizat la teatrul parizian
  condus de tatăl său, care iniţial s-a opus, considerând
  subiectul inacceptabil. Când a citit însă primul act din
  piesă, bătrânul Dumas şi-a dat seama că se înşelase,
  astfel că piesa pusă în scenă în 1852 a avut un succes
  mai mare decât romanul. Cartea i-a servit ca sursă de
  inspiraţie marelui compozitor Giuseppe Verdi, care a
  transformat această poveste în opera 80La
  Traviata9D.       


  --
  aa Virus-free. www.avast.com