Sfincsii din Carpati - Portaluri spre Universuri paralele?

în România există peste 28 de sfincşi şi o mulţime de statui megalitice, risipite prin munţii noştri. Cu siguranţă antropice, adică făcute de mâna omului, aceste monumente atestă străvechimea noastră etno-culturală şi a civilizaţiei primordiale, pe care ei, rădăcinile noastre, au generat-o.

Sfinx-ul este o himeră exclusiv FEMININĂ, gardiană/păzitoare şi păstrătoare a tainelor, care străjuieşte neclintită "ca o statuie" locul care i s-a desemnat şi care "prinde viaţă" în caz de ameninţare şi intruşi, având diverse capacităţi letale.

Apariţia sa fizică este o combinaţie- de aceea este o himeră- sinbolică, de tip totemic, fiecare "parte" semnalând o "putere": de obicei trup leonin în poziţie de aşteptare/veghere, gheare de avcilă/vultur, cap şi sâni feminini, aripi de phoenix (majoritatea pierdute în timp, prin prăbuşire, eroziune sau ditrugere voită), dar există şi himere ca Glikon-ul găsit la Constanţa care are trup de şarpe, coadă de leu, faţă de dragon, plete şi urechi omeneşti, sau sfincşii minori cu cap de berbec de pe aleea egipteană, demonstrând doar, că sânt credincioşii zeului Amon-Ra, care apare în iconografia hieratică cu cap de berbec, un alai de "paji" înpietriţi.

În munţii noştri majoritatea sfincşilor sânt alcătuiri plurale, cuprinzând aproape totdeauna cel puţin două şi mereu mai multe reprezentări, perfect integraţi în peisaj, perfect vizibili sau camuflaţi de-a dreptul, cu orientări cardinale, deci indicatori, dar şi unele reprezentări care devin vizibile din anumite locaţii, în anumite zile, la anumite ore ale zilei, deci în anumite condiţii de iluminare naturală.

Interpretările lor sânt pure speculaţii atâta vreme cât cercetarea cosmogoniei şi mitologiei noastre originare este atât de precară şi săracă, pe când ziarele şi emisiunile în căutare de audienţă atacă subiecul senzaţional cu atât de puţină rigoare şi fără cercetare interdisciplinară reală, insistândându-se de obicei pe aspectul extrasenzorial cu "martori" necredibili şi care din păcate, nici nu se pot exprima...bâlbâielile lor făcând un deserviciu enorm domeniului .

Prima fotografie se numeşte "mâna dracului"- dar atrag atenţia că denumirile locale pe care le mai ştiu unii, sânt puţine şi se vor pierde odată cu moartea bătrânilor, că unele dintre ele au fost date de fotografii amatori care le-au prezentat primii începând cu anii 1930. Valul de interes din anii 70 şi apoi 95 până astăzi, a adus şi alte mărturii foto preţioase, dar intruziunea "jurnaliştilor" inculţi, a localnicilor deveniţi pentru bani, ghizi, călăuze şi ...povestitori de "legende locale", de fapt invenţii culese de prin foiţe locale, din telejurnalele canalelor îndoielnice, care prezintă datinile româneşti ca "obiceiuri de alungarea răului", din "prezentările turistice" stabilite oficial (mai ales la mănăstiri) şi....întoarse în teren, spre uitare şi a ultimelor urme originare, a dus la alte confuzii. Vezi celebra mică legendă a Ţării Luanei din Munţii Buzău, unde domnea regina Luana, o fiinţă nepământeană, care a ridicat capitala- o cetate gigantică luminată de doi sori, prosperă şi extrem de bogată, distrusă apoi tot din cer, prin foc, care a ars şi pământul în adâncime...   transformată în...rege sumerian, de nişte "mari amatoare şi amatori" locali de istorie veche

Eu am scanat imaginile filmate, împreună cu ing. Ozana Stănescu şi graficiana Dana Schobel-Roman, pe o staţie grafică performantă, ca să deosebim cu certitudine fisurile din piatră şi eroziunile naturale, de sculptura certă, iar unde a fost nevoie am marcat cu cercuri de culoare figura sculptată, iar în altele, am scos în relief glifele-literele, semnele şi imaginile gravate în piatră-, apoi le-am reamplasat în locul original, ca să devină limpede pentru orice privitor.

Aşa a devenit evident că Sfinxul din Bucegi ridicat la vedere pe platoul Vârfu lu Neag, (pe care unii îl mai numesc "cărarea zeilor" dar cuvântul "zeu" nu intră în vocabularul uzual al ţăranului Român, de aceea îl şi semnalez, ca exemplu de intruziune intelectuală) este un complex statuar, alcătuit din cel puţin trei figuri pe suprafaţa fotografiată din unghiul cunoscut, aproape... obligatoriu, pentru că este direct abordabil În principal este un profil de femeie, cu plete, cu bentiţă regală pe frunte şi probabil cu căciula dacică="boneta frigiană" (pe care o poartă şi Franţa în pictura alegorică, dar şi ...ştrumfii, piticii albaştri!) dacă nu este doar rămăşiţa erodată a coroanei înalte pe care o purtau femeile nobile şi mamele, devenită ulterior "cârpa înaltă", o bucată de maramă albă, legată în sus, cum încă se leagă femeile din Mărginimea Sibiului, sau cele din Valea Hârtibaciului, care poartă încă pe frunte şi o bentiţă brodată cu flori şi mărgele. Pe ceafă are afrontat un profil de soldat cu cască "aheeană" cu obrăzare, aşa cum apare întotdeauna fecioara Atena, zeiţa înţelepciunii, care poartă de aceea, pe umăr, o bufniţă, cea care s-a născut direct din...capul lui Zeus, tatăl ei+ în legenda ...rescrisă de greci.,

De fapt, ATINA a fost o tânără născută la Sud de Dunăre, în tribul dacic al PAORI-lor, cei care sânt şi astăzi, locuitorii Banatului de câmpie şi ai Banatului ...sârbesc, cedat (sic!) Serbiei în 1929, unde încă se află peste 70 de localităţi româneşti curate, încă câteva zeci mixte şi vreo cinci oraşe, în care Românii ţin piept autorităţilor sârbe care îi silesc să se deznaţionalizeze, ajungând până la mârşăvia incalificabilă de a le distruge mormintele, ca să nu mai existe cruci cu nume româneşti, mai ales pe Valea Timocului, unde la celălalt capăr, Bulgarii fac acelaşi lucru, după ce au ...tradus numele Românilor, le+au interzis datinile şi au declarat la ONU că nu au minorităţi etnice! Şi a ţinut!

Şi azi în bănăţeană ţăranul bogat şi harnic, cu gospodărie şi vite, se cheamă PAURE!!! ceea ce în Muntenia se chema FRUNTAŞ.

Revenind, atunci când păstorii Pelasgi/Hiperboreeni au pornit cu turmele în căutare de "locuri bune", deci prielnice vieţii, (metoda prin care neamurile româneşti s-au extins pe Pământ, până la distanţe incredibile, dar aşa se explică prezenţa cuvintelor pur româneşti în zone din Africa, Iran, Irak, Siria, Palestina, India, Pakistan, Siberia, Mongolia, Deşertul Gobi, graniţa cu China, Japonia...) au coborât spre Pelopones, presărând drumul până în viitoarea Grecie cu aşezările lor. Atunci Atina s-a bătut efectiv cu unchiul ei Poseidon, pentru regiunea pe care o vor numi Atika, pe care astfel a ocupat-o, aşezând fundaţiile ciclopice, peste care se va ridica mult mai târziu, capitala... Atena+ noua generaţie de arheologi deja trece de orgoliul greces nemăsurat şi declară că aceste fundaţii nu le aparţin. Muntele pe care l+au excavat se cheamă Pentelic, adică Penteleu mic, iar acasă continuă să existe, azi aproape nemaicitat, Penteleu Mare. Frizele furate de pe Partenon, de Germani, aflate la muzeul din Berlin azi, povestesc tocmai bătaia dintre cele două rude...divinizate ulterior, pentru moşie!

Pe "spatele Sfinxului sânt gravate spre stânga mai mult de 5 chipuri, iar spre dreapta avem o suprapunere de 3 capete de bărbaţi cu căşi de luptători şi un uriaş. În preajma sfinxului se mai află un Cap de Dinozaur cu capacităţi de submersie, după nările retractabile şi cu gât ridat şi alte rămăşiţe nmecertate, greu identificabile.

Sfinxul din Bratocea+ pomenit aici, fără imagine şi nedescris, este o imagine triplă, spre stânga este un profil masculin separat printr-o dreaptă verticală de două capete masculin, mai mare şi feminin, mai mic, cu coc rotund pe ceafă, aflate în sărut! Aceste imagini apar pe o stâncă perfect izolată, înfiptă într-un platou aproape liniar. Profilul de bărbat este sculptat în toată marginea stângă a rocii, este vizibil numai de vis-a-vis de versant, dintr-o curbă a şoselei, în luna iunie, în jur de 13,30! Celelalte imagini au devenit vizibile doar la scanarea computerizată!

Sfinxul de la Topleţ se poate admira din trenul Timişoara-Bucureşti, la trecerea spre localitatea Toplţ, după Băile Herculane. Estre din nou o stâncă solitară, albă, reliefată pe fundalul verde al pădurii care acoperă un versant plat. Este considerat unul dintre cele mai frumoase. Sculptura este din nou un triptic, care priveşte-indică spre stânga, spre Dunăre ?...În partea de jos este profilul unui tânăr care poartă pe cap o cîciulă tipic bănăţeană, asemănătoare unei toci. Deasupra capului său este capul unui bătrân cu plete lungi, albe şi barbă bogată. Între cele două, în lateral de ele se vede profilul unei fete. Neavând alte unghiuri nu l-am putut scana în întregime.

În Munţii Călimani, platoul este al Veghetorilor -(toate denumirile legate de sfinţi creştini sânt redenumiri false, târzii, menite să susţină creştinismul) două formaţiuni aproape distruse de eroziune, care străjuiesc ca stâlpi de poartă (pe care turiştii necivilizaţi şi inconştienţi continuă să se caţere şi să provoace distrugeri!) o "horă" aproximativă de stânci diforme, mărginind o incintă virtuală. În lateral dreapta însă, puţin înainte de platoul cu figuri, se află Moşul, un cap de uriaş, cu o fizionomie grosieră, aşa cum mai apare şi în alte locuri- Munţii Gutâi, Munţii Rodna...

În general, uriaşii şi leii însoţesc adesea evidente reprezentări umanoide.

(Sunetul Planetei Neptun pentru o lectura linistita)

Semnificatia Carpatilor este asemanatoare in mai multe scrieri vechi. Astfel, in sumeriana, KUR-PAT/es/I inseamna Muntele printilor si se aminteste ca inainte de Potop, au domnit 8 regi in 5 orase, timp de 241.200 de ani. Apoi tablitele sumeriene spun ca ".a sosit Potopul, iar dupa Potop au venit la domnie regii popoarelor din munti.". In sanscrita denumirea de KARPATA inseamna "Locul Guvernatorului" iar in latina CARPE, "Muntele tau".* Mai mult, o serie de istorici romani si straini considera ca muntele mistic, Caucaz, amintit in scrierile stravechi nu are absolut nici o legatura cu actualul Caucaz, ci cu muntii care se intindeau intre Portile de Fier si pina in zona Buzaului. Aici ar fi fost si Prometeu inlantuit de Zeus. Cunoscand toate aceste legende si realitati istorice, putem intelege mai usor valoarea spirituala a sfincsilor romanesti.

*după câte ştiu eu CARPE înseamnă trăieşte sau bucură-te , din dictonul latin Carpe diem=bucură-te de zi, tradus de obicei prin bucură-te de (fiecare) clipă. În nici un caz carpe nu are legătură cu mons-montis=munte

Energiile inteligente
In Muntii Bratocea, la capatul uneia dintre culmi gasim o alta stinca ciudata. Localnicii ii spun Faunul, iar numele spune totul despre vechimea pietrei. Si aici, ca si in celelalte locatii unde se gasesc sfincsi, masuratorile energetice au aratat un flux iesit din comun.

Batrinii spun ca demult de tot, Zeus insusi, ranit in lupta cu titanii, si-ar fi gasit refugiu intr-o pestera de sub sfinx si ar fi fost ascuns de un faun care l-a ingrijit si i-a vindecat ranile. Tot faunul a fost cel care s-a sacrificat pentru regele zeilor atunci cand titanii s-au oprit in preajma muntilor cautindu-si prada. Dupa ce s-a vindecat, Zeus s-a intors la lupta si si-a recucerit Olimpul, iar cu un manunchi de fulgere a sculptat actuala stinca, in semn de omagiu pentru salvatorul sau. Uneori si ziua si noaptea, sfincsul pare sa ia foc. Unii spun ca se vad fulgerele lui Zeus, altii spun ca sunt flacari de comori.

Doar radiestezistii afirma ca, in realitate, e vorba despre niste incarcaturi energetice exceptionale, care se pot vedea si in plan fizic. Puterea lor este atit de mare, incit, daca nu ar fi controlate ar putea arde jumatate din Romania pe o adincime de circa doi metri, sustine domnul Pavel Codrescu, unul dintre cei care au masurat, pina la ora actuala, energiile din jurul citorva sfincsi.

Domnia sa si cei cativa colaboratori au efectuat o experienta inedita in zonele studiate. La o adincime de jumatate de metru, au ingropat un trei obiecte: unul de argint, unul de aur si unul dintr-un aliaj oarecare, pe care le-au lasat un an intreg. Se urmarea efectul energiilor asupra diverselor metale.

Am pornit de la ideea ca in antichitate sacerdotii foloseau mai mult aur si argint si mai putin alte metale. La dezgropare, argintul era de o culoare verde inchis, aurul nu avea nimic iar aliajul respectiv era pur si simplu topit. O explicatie logica nu a putut fi data, experimentului.

"Pentru ca ar fi trebuit sa acceptam ca energiile din zonele respective sunt. inteligente si au anumite preferinte metalice. Iar asta nu e totul. Culoarea argintului nu a fost niciodata aceeasi. La Toplet argintul a avut o culoare albastra, aurul a capatat o vaga nuanta rosiatica, iar in Bucegi, argintul a fost acoperit de o pelicula rosie". Nimeni nu poate explica anomaliile respective decat prin. componenta energetica diferita intre zone.

Paznicul de seara
Se ajunge relativ usor, de pe drumul turistic care duce de la Cabana Ciucas in virf, fiind situat pe unul din abrupturile sudice ale Tigailor Mari. Privirea sfinxului este indreptata catre apus, mai exact catre locul din care, in religia crestina, vin luptatorii negativi, cei cunoscuti si sub numele de diavoli. Localnicii spun despre sfinxul lor ca ar fi fost, la origine, un inger de-al lui Dumnezeu. Ingerul trebuia sa pazeasca o inchisoare in care Stapinul ceresc ii aruncase pe diavoli. Dar paznicul nu a fost suficient de vigilent si diavolii au scapat si au fugit catre soare-apune. Atunci ingerul, de rusine, l-a rugat pe Dumnezeu sa-l ierte si sa-l lase acolo, in locul unde daduse gres. Iar Dumnezeu l-a ascultat si l-a transformat intr-un paznic de piatra. Cei care ajung in preajma Paznicului pot simti mici furnicaturi in palme si sunt cuprinsi de o stare de moleseala. Unii pun asta pe seama lipsei de oxigen la inaltime, dar oamenii locului stiu ca acesta e semn ca locul e viu. Si oricum, nimeni nu are curajul sa doarma in zona. Mai ales ca nu foarte departe de acel loc, mai exista o stinca denumita sugestiv "Mana dracului".

Disparitii misterioase
In vara lui 1992, Georgescu Aurel si cativa tineri specialisti in mistica si energetica - la vremea cand acestea abia intrau pe "piata romaneasca", aveau sa dispara fara urma. Respectivii, in numar de sapte, sustineau ca sunt in posesia unor scrieri vechi si a unor harti care atestau existenta unor porti de trecere catre alte dimensiuni. Cei sapte spuneau ca in interiorul Bucegilor s-ar afla mai multe incaperi unde au fost depozitate arhive secrete din cele mai vechi timpuri si ca acestea ar fi pazite de niste preoti ciudati.

Timp de aproape doua luni, respectivii au cautat intrarile respective. Intrau in pesterile din zona si apareau abia spre seara, obositi dar deloc descurajati.
La un moment dat, cei sapte au povestit unuia dintre calugari, parintelui Teofil, (de la care, in urma cu mai bine de 10 ani a aflat subsemnatul povestea, n. a.) ca sunt pe cale sa descopere intrarea cautata. Si cand au avut impresia ca nu sunt crezuti, au scos dintr-un rucsac vechi doua obiecte stranii ce pareau a fi facute dintr-un amestec de bronz si argint. Spuneau ca mai cele doua bucati fac parte din cheia care va deschide poarta de trecere si ca ei sunt pe cale sa descopere cea de a treia bucata, si ultima, a cheii.

A fost ultima seara cand cei sapte au mai fost vazuti. Corturile in care-si faceau veacul pe timp de zi si de noapte au ramas goale iar o ancheta in adevartul sens al cuvintului nu a putut fi pornita, pentru ca nu exista nici o urma a baietilor. S-a spus la vremea respectiva cum ca ar fi patruns intr-o galerie care s-a surpat in urma lor sau ca au fost striviti de zidurile pesterilor prin care tot intrau si scormoneau.

Doar parintele Teofil credea ca baietii gasisera poarta de trecere si o deschisesera, dar nu mai aveau si cheia de intoarcere. Pentru ca asa spunea calugarul cel initiat, ca fiecare usa spirituala are cheia sa si daca folosesti o alta, nimeresti in alta parte. Cit despre cei disparuti, acestia nu au fost singurii, mai multe cazuri de disparitii stranii fiind puse pe seama caderilor in prapastie sau a ursilor. Cu toate astea, pina acum nu au fost descoperite urme ale tragediilor, asa incit misterul nu a fost inca elucidat.

Pentru o mai buna documentare ne-am adresat spiritologilor si specialistilor in energetica. Se pare ca astfel de chei exista si permit accesul la anumite zone.

  "Spre exemplu, toata lumea stie ca sub Sfinxul din Bucegi se gasesc comorile spirituale ale omenirii, dar nimeni nu a putut descoperi nimic, indiferent de aparatura folosita. Sa va spun eu de ce. Pentru ca intrarea este ascunsa sub un val de energie primordiala, greu de reperat si de penetrat. Doar cel care trece de zidul respectiv de energie poate patrunde in tainitele secrete ale Sfinxului. Altminteri, Sfinxul pare o piatra ca oricare alta, pe unul din munti. E vorba de ceea ce noi numim decalaj temporar. Adica in acelasi loc pot exista mai multe civilizatii dar decalate temporar", sustine domnul Frederik Hanunssen, din Finlanda, un iubitor al spatiului carpatic, pe care-l considera adevaratul pamint sfint de unde au venit zeii. Domnia sa este autorul unor cercetari care aduc in prim plan Carpatii dintre Dunare si Ceahlau, ca fiind leaganul civilizatiei

noastre si al puterilor mistice care au stapinit planeta in vechime

.

Dar pentru cei care sunt cit de cit initiati in mistica, cuvintul Akasha rezolva tot misterul. Pentru ca Akasha este memoria universala, cea care inregistreaza si pastreaza tot ceea ce s-a intamplat de-a lungul timpului. Astfel, se pare ca sfincsii din intreaga lume sunt zone in care aceasta arhiva a omenirii poate fi accesata. In felul acesta, stincile cele ciudate actioneaza ca o poarta ascunsa intr-un program sofisticat, o poarta lasata de programatorii initiali pentru orice eventualitate, in caz ca lucrurile nu se deruleaza asa cum ar trebui.

Punct de reper pentru calatoriile spatiale
Pentru existenta Sfincsilor din intreaga lume, exista si o alta explicatie. In cartea sa intitulata "Cartea trecutului misterios", francezul Robert Charoux spune ca pe glob exista locuri speciale, numite puncte ale dragostei, in care energiile se aduna si se contopesc. Nu este vorba despre energiile normale ci despre energiile primordiale, cele din care a fost format pamintul si care poarta intreaga informatie despre planeta noastra. In acele puncte ale dragostei energetice, in care energiile terestre si cele celeste converg,

Pamintul a "nascut" diverse forme zoomorfe de piatra. Cei care ajung sa controleze acele puncte pot controla viata si moartea pe Terra. Din acest motiv exista o permanenta lupta in umbra pentru a controla centrele de energie primordiala. Numai ca acestea nu pot fi controlate material, ci spiritual si energetic.

Un alt loc special se gaseste in Muntii Calimani, in rezervatia "12 Apostoli", unde pot fi vazute o serie de stinci cu diverse reprezentari antropomorfe. Ani de zile oamenii au crezut ca au de-a face cu niste toane ale naturii, dar in 1987 un student descoperea pe Valea Paltinu, un megalit straniu, care reprezenta o figura bizara insotita de cateva simboluri solare. S-a afirmat la vremea respectiva ca insemnele solare sunt cele mai vechi din lume, dar descoperirea nu a avut ecou, parte din cauza birocratiei comuniste, parte din dorinta puterilor oculte de a face cit mai putin zgomot in preajma centrelor de putere energetica si spirituala. Mai mult, au fost voci care au sustinut ca zona ar fi una tamaduitoare, dar nu a fost demonstrat nimic din punct de vedere stiintific.

Trecand apoi in Ceahlau, intr-un luminis la care se ajunge dupa un urcus nu chiar la indemina oricui, se gaseste o stinca ciudata, de cremene, inconjurata de mai multe formatiuni antropomorfe.

Este vorba de ceea ce localnicii au numit Dochia si care are o inaltime impresionanta de nu mai putin de 20 de metri. La baza stincii este un mic izvor, despre care oamenii spun ca ar avea proprietati curative. Aici vin, de la departari mari, pentru a umple bidoanele si sticlele de plastic cu apa curata, apa sfinta ce izvoraste direct din stinca. Legendele care inconjoara stinca sunt numeroase si nici una nu e mai "tinara" de 2.000 de ani. Unii spun ca Dochia ar fi fost, in fapt, fiica lui Decebal preschimbata de zei in stanca, pentru a nu fi prinsa de romani. Se spune ca Traian insusi o urmarea pe fata si cand a vazut puterea vechilor zei ai dacilor si-a oprit armatele si nu a mai inaintat. Oricum, pasionatii de OZN sustin ca in preajma Dochiei s-ar fi vazut cele mai multe obiecte zburatoare stranii, din 1980 incoace.

Florea Mihai, unul dintre acestia, afirma ca Dochia este, nici mai mult, nici mai putin, decat primul punct din cadrul calatoriilor spatiale care folosesc gaurile de vierme, pentru a scurta durata calatoriilor. Chiar si asa, consumul de energie este mare si aici, la Dochia, ei fac prima reincarcare a navelor. Poate parea de domeniul fictiunii, dar orice aparat electric pe baterii functioneaza mult mai mult acolo sus, decat este prevazut a se intampla. Asta din cauza curentilor energetici din apropiere. Dochia a fost folosita de mii de ani ca punct de reper pentru calatoriile spatiale. Daca este sau nu adevarat, ramine ca timpul sa ne arate.

Nu sunt copil, da` mi se facuse parul maciuca in cap

In apropiere de Orasul Herculane, de-a lungul Cernei, pe soseaua catre Orsova, se gaseste un alt Sfinx, cel de la Toplet, ascuns privirilor turistilor, dar de a carui existenta stiu iubitorii muntelui. Se ajunge ceva mai greu la el, din cauza drumului anevoios. Si el este inconjurat de legende si povestiri fantastice. Si daca stim ca Nicolae Densusianu a localizat Muntele Sfint Kogaionon putin mai jos, la Dunare, in apropiere de Portile de Fier, nu ne mai miram de nimic. Sub Sfinxul de acolo se spune ca ar fi ingropate ciomagul lui Hercule si pielea leului prin care nu trecea nici o arma. Multi au cautat, de-a lungul anilor, cele doua obiecte mistice dar nimeni nu le-a gasit. Spun oamenii ca numai un viteaz cu inima curata le va gasi si ca acela va deveni aparatorul românilor. Ba mai mult, oamenii spun ca o data la 100 de ani, cele doua arme pot fi vazute stralucand, timp de cateva minute.

Atunci trebuie ele luate, pentru ca altminterea nimenea nu le gaseste,  afirma domnul Nicoara Matei, profesor etnolog si istoric, citind una din legendele locale. Tot domnia sa spune ca despre unul dintre eroii locali, haiducul Pantelimon, pe la 1830, oamenii spuneau ca ar fi gasit pielea de leu si ca din cauza asta nu-l atingeau gloantele poterei si ale strajilor domnesti trimise sa-l pranda.

Dar eu mai curand cred ca dadea bani poterei si aceia nu aveau nici un interes sa-l omoare, incheie domnul Matei. Tot de la domnia sa aflam si ca in preajma Sfinxului de pe Cerna, viperele sunt mai mari si mai veninoase.

Eu am vazut cateva si m-au trecut fiori pe sira spinarii. Era una care sta tolanita taman pe sfinx si arata ingrozitor. Avea pe putin 2 metri si o grosime ca pe brat. Cand m-a auzit s-a ridicat ca la juma` de metru si a sisiit spre mine de m-a luat groaza. Apoi a alunecat pe stinca si s-a strecurat printr-o crapatura, chiar sub sfinx. Nu sunt copil, da` mi se facuse parul maciuca in cap. Am crezut ca nu scap de acolo, isi incheie etnologul, relatarea.

Vocile din preajma sfincsilor
Dar cea mai importanta alcatuire stincoasa de tip sfinx a fost facuta in Muntii Retezat, unde nu mai putin desase formatiuni de tip antropomorf sunt dispuse pe un arc de cerc care inconjoara virful cu acelasi nume.Cei care analizeaza solul masivului vor remarca uimitoarea lui asemanare cu cel de pe Luna. In plus, turistii care au campat sau doar au trecut prin preajma, sustin ca nu au simtit nevoia de apa sau de mincare si ca s-au simtit foarte relaxati, chiar daca ajunsesera acolo dupa o zi intreaga de mers pe munte.

Culmea Gropsoarelor din masivul Zaganul adaposteste un alt sfinx, numit Ciobanasul. Privirea sa este orientata catre sud-est, ocrotitor. Pentru locuitorii vechi ai Romaniei, denumirea de cioban avea si o altfel de semnificatie. Simboliza stapinitorul locului, respectiv, patronul turmei, al formatiunilor tribale si chiar al micilor voievodate si cnezate. Locul musteste de legende si de intamplari bizare, iar localnicii il ocolesc, spunind ca nu aduce noroc. Cei care au trecut prin preajma Ciobanasului, sustin ca au auzit niste voci ciudate, vorbind intr-o limba complet necunoscuta. Vocile au incetat imediat ce s-au indepartat de Ciobanas. Sa fi fost doar niste unde radio sau altfel de unde?! In plus, nu o data s-a afirmat ca vocile care se aud in preajma stincilor si a pesterilor pot apartine si unor fantome. Dar ce sa caute fantomele in locuri pustii, pe virf de munte?

Satelitii celesti
O alta ipoteza tulburatoare a existentei sfincsilor a fost emisa de o serie de cercetatori straini si romani a fost aceea ca pietrele functionau, in realitate, acum mii si mii de ani, ca niste bizare aparate de emisie - receptie spirituala. Prin intermediul lor, zeii de dincolo de Pamant isi puteau trimite ordinele catre preoti, iar prin intermediul lor, acestea sa ajunga la oameni. Nu intamplator zonele au fost cunoscute ca fiind sfinte din cele mai vechi timpuri, iar pe virfurile muntilor s-au descoperit o gramada de urme ale unor temple vechi de mii de ani.

Sfincsii functionau nu ca aparate de radio celeste, ci ca statii de amplificare, fluxurile energetice si spirituale care treceau prin ele fiind retrimise catre lumea larga. Si in felul acesta, informatiile controlate de zei ajungeau si la cele mai cunoscute oracole, printre care si cel din Delphi. Ani de zile s-a afirmat despre acesta din urma ca ar fi "functionat" ba pe seama unor gaze halucinogene care se gaseau sub oracol, ba pe seama cine stie caror mancaruri sau ciuperci cu efect halucinogen. Realitatea este putin diferita. Gazele sau mancarurile halucinogene nu ofereau informatiile primite de la zei, ci il deschideau pe sacerdotul care efectua serviciul catre lumea divina. Apoi veneau informatiile celeste, care treceau prin sfincsi si se repartizau in functie de reteaua informationala creata de zei. Cum s-ar spune in zilele noastre, sfincsii indeplineau, pe vremuri, rolul satelitilor de comunicatie din zilele noastre, dar la un nivel la care satelitii nu vor ajunge niciodata.

Locul unde omenirea s-a nascut
Interesant este ca departe de a fi centre turistice active, zonele care adapostesc sfincsi par cuprinse de tacere, ca si cum cineva ar incerca sa le faca uitate in timp. Nu este vorba despre mana omului, cum s-ar putea crede, ci despre o auto-protectie a zonelor respective. Energia emisa in preajma sfincsilor a dus la crearea unei faune cel putin bizare (vezi viperele de la Toplet, n. a) dar si a unor fenomene naturale menite a-i alunga pe turisti. Este suficient sa privim statisticile din ultimii zeci de ani, ca sa vedem cum zona Retezat - Godeanu a fost foarte rar vizitata si cum nu o data, cei care s-au aventurat pe muntii respectivi, au murit sau au suferit accidente grele.

           Cu Bucegii s-a intamplat altceva. Strainii au stiut dintotdeauna ca acolo sunt secrete nemaipomenite care pot da stapinire asupra lumii si a popoarelor. Si cum sa ajunga sa caute acele secrete, fara a fii remarcati? Asa ca au folosit cozile de topor romane si au introdus Bucegii in circuitul turistic. In felul acesta, printre turisti, cautatorii de comori spirituale isi pot pierde urma usor printre ceilalti si pot parea oameni obisnuiti, afirma domnul Marian Dumitrescu, geologog si specialist in energia pietrelor. Cu toate acestea, in ultimii 3-4 ani, o serie de accidente bizare au tras un semnal de alarma asupra Bucegilor.
Avalanse, caderi in prapastie, accidente inexplicabile, ii determina pe tot mai multi turisti sa renunte la explorarea masivului Bucegi, cu toate ca asta nu convine anumitor grupari oculte. Si ceea ce parea imposibil, se petrece de cativa ani incoace: muntele se trezeste iar paznicii spiritualitatii universale s-au intors acasa, in locul unde omenirea s-a nascut.

sursa : razboiulnevazut.com

Sursa articol : http://www.2012en.ro/tag/sincsii-romanesti/ | Magazin Cultural Ştiinţific